Nu-i  vremea   mirării la ceas  de cunună –   

va fi  clipa mea de moarte şi de  lună,

în loc de lacrimi  picura-voi  cuvinte

care  vor  curge  înăuntru fierbinte.

Nu voi stinge tăciunii  ochiului de noapte

căci mireasa soseşte  pe drum de  departe,

ce neagre-s   pupilele   heruvilor în zori

când bezna  te fură,  iubito,   din  culori.

.

Aştept încă-un zbor de vise  înşelătoare,

din veghe, ochiul meu coboară-în mirare,

neadormită  geana curcubeului deschis

peste  irisul   Dumnezeului Celui  neatins.